Am terminat facultatea de informatică. Din clasa întâia așteptam acel moment și asta fiindcă am considerat mereu școala un mod ineficient de a învăța și o piedică în educația mea. Și nu m-am înșelat. Cum am terminat, un sentiment puternic a apărut, ceva care pe de-o parte putea fi caracterizat de bucurie, dar și de temere. Ce puteam face după atâția ani?

Răspunsul imediat era: puteam programa. Dar și asta limitat. Și pe lângă acest domeniu, care pentru o viață de om mi se pare strâmt și neinteresant, am observat că altceva nu știam.

Așa că, după ce mi-am luat o vacanță lungă în care să uit de trezirea de dimineață, presiunea examenelor sau învățatul unor lucruri inutile, practic orice obligație venită din exterior pe care nu o doream, m-am pus pe învățat. Și de atunci nu m-am oprit.