De ce ... informatică?

În timpul liceului nimeni nu știe să îți explice și la facultate toată lumea se așteaptă să știi.

De ce merită să faci informatică și de ce ți-ar păsa?

Algoritmica există în orice activitate. De la simplul proces de a mânca până la colonizarea planetelor, totul urmează un algoritm. Sau, altfel spus, o strategie.

Definiția unui algoritm e puțin rigidă: din datele de intrare să ajungi la datele de ieșire executând un rând finit de pași, unul după altul. Altfel spus orice activitate este împărțită în pași simpli pe care trebuie să îi ordonezi să ajungi la rezultatul dorit. Când mânânci nu ai vrea să duci furculița goală la gură și apoi să iei ceva mâncare cu ea, ci fix invers. Felicitări, tocmai ai executat un program.

Nu e informatica doar pentru ăia cu PC-urile?

O, ho, ho, ho. Nu. Deși tu poate te-ai gândi că a învăța informatică e doar pentru ăia care vor să lucreze cu un calculator (sau mai multe), adevărul este că algoritmica este prezentă în orice meserie. Tâmplar, doctor, șofer de camion, ghid turistic, până și un bon vivant care are toți banii din lume și vrea doar să se distreze folosește algoritmi pentru a-și indeplini scopul.

Informatica pune la vedere niște tehnici despre care se prea poate să nici nu îți dai seama că le folosești.

De pildă backtracking-ul te învață că atunci când nu reușești din prima, revi la situația anterioară sau chiar inițială și schimbi ceva. Vrei un loc de muncă și toată lumea pare să nu fie atentă la tine? No problem! Te uiți la tine și schimbi ceva. Poate un alt costum, poate în loc să spui că ești foarte tare, ai putea întreba la următorul interviu ce nu le-a plăcut.

Divide et impera te poate învăța că un proces poate fi împărțit în alte activități mai mici, identice și independente unul de altul. Politicienii se bazează la greu pe „dezbină și cucerește” făcându-ne pe noi oamenii să ne certăm noi între noi în timp ce ei iau banii noștri. Și pariez că nici nu își dau seama că folosește niște programare.

Ok, sună bine, dar eu vreau să fac altceva (literatură, chimie, să scriu bloguri, să conduc mașini) și nu văd de ce aș pierde timpul chiar dacă programarea mă ajută

În primul rând nimeni nu cere să devii un as al informaticii să pui lucrurile acestea în practică. Nu trebuie să ajungi de 10 în liceu sau în facultate și să rezolvi cele mai complicate probleme. Toată frumusețea constă în a învăța puțin câte puțin. Câteva minute de „informatică” pe zi, să începi orice acțiune gândindu-te: Ok, unde sunt? și Unde vreau să ajung? este exact acel efort în plus care te va arunca mai departe decât 90% din populația acestei planete.

Dar eu vreau să fiu creativ, nu știu unde vreau să ajung, nu am un obiectiv anume

O, ho, ho. De câte ori m-am găsit în situația aceasta. Și nu fiindcă vroiam neapărat să devin creativ ci fiindcă nu știam exact care este rezultatul la care trebuie să ajung. Lucruri de genul: vreau chestia asta să meargă mai repede. Și din nou algoritmica este răspunsul. Chiar dacă nu știam ce însemna „mai repede”, am început să iau lucrurile pe rând și să testez fiecare parte a „chestiei”.

Sună abstract. Dar algoritmica merge foarte bine și pe situații de genul: vreau să fiu mai liber. Sau vreau o cameră mai curată. Vreau să fac un melodie care să-i dea pe toți pe spate. Folosind cele învățate de la info te poți ajuta singur să identifici primul pas. Ce să faci prima dată să îți obții țelul?

Ce ar însemna să fii mai liber? Mai mulți bani? Mai mult timp? Să ai o mașină? Să te ajute cineva cu o anumită treabă?

Ce melodie să creezi? Poți întreba pe cineva care ți-a vorbit ultima oară despre o piesă, poți afla ce i-a plăcut, cum l-a făcut să se simtă, ce amintire i-a trezit?

Informatica este în fiecare lucru, este în fiecare activitate. Faptul că e asociată cu calculatoarele este doar o coincidență, ea a existat dintotdeauna. Și animalele o folosesc chiar dacă nu știu să o explice.