Introducere

Una din principalele unelte pe care le folosesc și care simplifică foarte mult organizarea muncii sunt mașinile virtuale. Mașini adică sisteme, PC-uri, calculatoare, iar virtuale, pentru că nu sunt reale ci se bazează pe componentele calculatorul pe care îl avem deja.

O mașină virtuală reprezintă un calculator întreg, cu memoria sa, cu harddisk-ul său, dar care rulează într-o fereastră obișnuită de pe sistemul nostru de operare. Diferența este că putem instala un alt sistem de operare fără prea multe bătăi de cap. Putem instala și rula o distribuție de Linux din Windows XP. Sau putem rula o versiune de Windows XP de pe Windows 7.

Pe de altă parte putem instala orice aplicație e nevoie pentru a lucra într-un limbaj de programare fără să încarce sistemul pe care îl avem, iar așa mereu știm că fișierele și aplicațiile se află în mașina virtuală creată.

Singurul dezavantaj este că o mașină virtuală consumă resurse. E nevoie de cel puțin un procesor cu două nuclee și de 4 GB de RAM. Se poate și în alte configurații, deși felul cum s-ar comporta sistemul nou creat ar putea să încurce mai mult decât să ajute dacă sistemul principal nu poate face față.